Dormanţa la lucernă este dată de înălţimea plantei la 25 de zile după coasă, la cultura înfiinţată în primăvară.
Pentru a determina gradul de dormanţă se foloseşte un sistem de notare de la 1 la 11. Varietăţile cu dormanţă 1 sunt cele mai dormante iar cele cu dormanţă 11 sunt cele mai puţin dormante.
Soiurile cu dormanţă mare depăşesc cu uşurinţă iernile grele şi supravieţuiesc la temperaturi scăzute dar nu excelează la capitolul producţie de furaj.
Soiurile mai puţin dormante realizează producţii mari de furaj, materializate printr-un număr mai mare de coase, în schimb nu sunt foarte rezistente la îngheţ.
Pentru climatul din România după mai mulţi ani de cercetări s-a ajuns la concluzia că soiurile cu dormanţa cuprinsă între 4 şi 5 sunt cele mai eficiente. Acest interval asigură un echilibru bun între producţia de furaj şi rezistenţa la temperaturi scăzute.